De ce nu imi place fotbalul

Integrandu-ma in grup, in seara cu pricina am fost una dintre miile de persoane care au stat cu sufletul la gura si ochii atintiti in ecranul care transmitea meciul Romania – Albania. M-as putea numi o nonmicrobista care nu stie nici regulile elementare de fotbal. Nu regret insa, pentru ca de fiecare data cand devin nevoit spectatoare la un meci de fotbal, imi amintesc de ce nu imi place jocul asta.

Pot sa incep prin a spune ca mi se pare irelevant faptul ca o echipa da un gol in plus sau in minus pentru a defini soarta unei natiuni in materie de sport. Cu atat mai mult cu cat nu inteleg logica in ceea ce priveste alcatuirea unei echipe nationale din jucatori care nici macar nu apartin natiunii respective. Cum este reprezentata Albania, de pilda, de mai bine de jumatate din jucatori nonalbanezi? Mister neelucidat inca de catre mine.
Apoi, cred ca nu as vrea sa fiu nicio clipa in pielea unui jucator de fotbal de rang inalt. Trebuie sa fii tare motivat si nepasator incat sa iti dai sufletul alergand dupa mingea aia in timp ce o natiune intreaga te injura de mama focului cand nu iti reuseste o pasa. Cred ca jumatate din cei ce se declara pasionati de fotbal n-au nicio idee in ceea ce priveste munca pe care o depun de fapt oamenii de pe teren. Fotbalistii sunt ca niste cai de bataie, ca niste robotei care devin incompetenti atunci cand nu reusesc sa bage suficiente mingi in poarta.

Dezamagirea intregului popor la finalul acestui meci rasuna mai rau decat dezamagirea pe care ar trebui sa o traim gandindu-ne la aspecte mai serioase ale tarii noastre, aspecte care tin de intreaga noastra natiune si care nu sunt decise de 11 oameni in 90 de minute. O infrangere rusinoasa este, dupa parerea mea, nivelul Romaniei in ceea ce priveste educatia, cultura sau economia, nu un meci din Cupa Europeana.
Ce-i drept, jocul asta e palpitant si te face sa i te dedici instant, trezindu-ti simtul patriotic care zace tardiv in tine. E atat de palpitant incat nu lipsesc gesturile extreme de exaltare sau de furie, precum azvarlitul televizorului pe geam ori parierea pe sume colosale. Ma intreb retoric cand vom fi la fel de inflacarati de ceea ce ne defineste natiunea cu adevarat incat sa luam atitudine sau sa recurgem la gesturi de profunda tristete cand valorile tarii noastre se pierd, iar altele false sunt dornice sa le ia locul.

FacebookGoogle+Twitter